Fiecare etapa din viata copilului are importanta ei in dezvoltarea mintii, a sentimentelor, a comportamentelor sociale si a formarii increderii in sine. Copiii isi exprima emotiile diferit fata de adulti: agresivitatea unui copil poate insemna necesitatea lui de a i se impune limite, iar incapatanarea poate fi nevoia lui de independenta. Nici parintele, nici copilul nu sunt vinovati de neintelegerile dintre ei! Ei nu se “aud” si ca urmare nu isi raspund conform asteptarilor. Lipsa de raspuns sporeste suferinta ambelor parti.
De aceea, atunci cand observati la copilul d-voastra ca….
-sta retras si are tendinta de a evita interactiunea cu cei de aceeasi varsta sau apropiati
-se enerveaza usor si izbucneste in tipete sau in lacrimi
-are rezultate scolare slabe, absenteaza si/sau manifesta dezinteres fata de activitatile scolare
-esueaza adesea in a da atentia cuvenita detaliilor sau face erori prin neglijenta in efectuarea temelor sau a altor activitati
-adesea este in continua miscare, in situatii in care acest lucru este neadecvat, fara a tine cont de regulile sociale
-nu interactioneaza adecvat cu cei de varsta lui
–nu-si asteapta randul, ii deranjeaza pe ceilalti, isi impune punctul de vedere in mod dominant, nu imparte jucarii, etc.
-sfideaza sau refuza sa se conformeze regulilor adultilor
-ii este teama sa doarma singur
-refuza mancarea sau are episoade de mancat in exces
-este anxios in contexte noi, cautand adesea ajutorul persoanelor de referinta
-este neincrezator in fortele proprii
-sufera de enurezis si/sau encomprezis
-petrece mai multe ore pe zi la calculator si/sau televizor
-se imbolnaveste des si usor, iar medicii nu dau de cap bolii pe care o are
….ar fi bine sa apelati la sprijinul psihologului.
Problemele copiilor difera de problemele adultilor, de aceea psihoterapia copilului este diferita de cea a adultilor. Prin folosirea unor metode de comunicare specifice varstei copilariei, se incearca sa se afle care sunt preocuparile copilului (tristete, frica, rusine, vinovatie) si sa-l apropie pe acesta de familia lui. Psihoterapia copilului foloseste mijloacele de expresie tipice copilariei – joc, desen, povesti, modelaj – in scopul ameliorarii capacitatilor lui de comunicare cu adultii si care va conduce la un echilibru interior al copilului. Astfel, se va obtine:
-facilitarea exprimarii emotionale in vederea dezvoltarii inteligentei emotionale
-diminuarea agresivitatii si cresterea comportamentelor prosociale
-antrenarea potentialului creativ pentru gasirea de solutii in situatii dificile
-inlaturarea temerilor si diminuarea anxietatii
-pozitivarea imaginii de sine si cresterea increderii in fortele proprii
-sporirea atentiei in vederea implicarii in sarcinile scolare
-antrenarea abilitatilor de comunicare, cooperare cu ceilalti
-imbunatatirea relatiior cu ceilalti membri ai familiei
-optimizarea relatiilor afective si a comportamentelor intre frati
-reducerea dependetei fata de figurile parentale si cresterea autonomiei personale
-dobandirea unui mai bun autocontrol in contexte sociale
Astfel, nu doar copilul beneficiaza de rezultatele psihoterapiei, ci intreaga familie, prin rezolvarea din timp a conflictelor, armonizarea relatiilor din cadrul ei si imbunatatirea comunicarii parinti-copil.