Voi porni de la definitiile din dictionar, pentru a lamuri acesti termeni.
- Dispretul este sentimentul de desconsiderare a cuiva sau a ceva; este lipsa de consideratie sau de stima fata de cineva sau ceva. Dispretul este opusul admiratiei, adoratiei, pretuirii, respectului, simpatiei, stimei.
- Intoleranta inseamna intransigenta, a nu fi ingaduitor, a nu fi indulgent.
- Revolta presupune indignare, razvratire.
Un sentiment despre care s-a scris mai putin este cel de dispret.
Este asemanator cu dezgustul dar, spre deosebire de acesta, dispretul este resimtit numai fata de alti oameni sau fata de actiunile lor.
Ne simtim superiori fata de oamenii pe care ii dispretuim, avand adesea, un sentiment de superioritate morala.
Dispretul este mai des intalnit decat ati crede.
Din punct de vedere social si cultural, cei aflati in varful ierarhiei ii dispretuiesc pe cei aflati intr-o pozitie inferioara.
Interesant este faptul ca fenomenul are loc si invers. Astfel, cei needucati ii dispretuiesc, uneori, pe cei cu studii inalte, adolescentii ii dispretuiesc pe adulti. Este o modalitate de a te simti superior celor situati mai sus pe scara sociala.
Cele mai multe atrocitati comise in cursul timpului au avut la baza tocmai acest sentiment de dispret. Comunistii dispretuiau capitalistii, nazistii ii dispretuiau pe evrei si tigani, americanii dispretuiau negrii in timpul perioadei cand acestia erau sclavi, adica ii considerau subumani, fiinte inferioare din punct de vedere filogenetic.
Dispretul apare frecvent si in cuplu. La inceput se manifesta ca un dispret fata de valorile si obiceiurile partenerului, pentru ca apoi, incetul cu incetul, sa fie indreptat asupra persoanei. Oricum, cel/cea a caror valori morale, religioase, culturale, care tin de educatie, familie, obiceiuri, comportamente sunt dispretuite, cu timpul va ajunge sa se simta dispretuit el/ea ca persoana, chiar daca nu a stat in intentia partenerului de a se ajunge pana aici.
De ce este mai periculos dispretul decat intoleranta sau revolta? Pentru ca acest sentiment are in el ceva din dezgust. Dezgustul este provocat oricand de excretiile corporale, precum si de unele actiuni grave, cum ar fi torturarea animalelor sau abuzarea sexuala a copiilor. Omul impotriva caruia este indreptat dezgustul/dispretul se simte mai putin uman.
Daca intoleranta presupune sa nu fii ingaduitor cu anumite comportamente, iar revolta determina chiar luarea unei atitudini impotriva unui comportament considerat indezirabil, prin dispretul indreptat impotriva cuiva nu faci decat sa-l dezumanizezi, intr-un mod adesea foarte subtil.
De multe ori nici persoana care dispretuieste nu este constienta de aceasta emotie. Daca o intrebi s-ar putea sa-ti spuna ca este enervata sau suparata de o actiune/comportament a persoanei dispretuite.
Cand unul din parteneri il dispretuieste pe celalalt, relatia trece printr-o criza care duce la scaderea stimei de sine a persoanei dispretuite, la imbolnaviri repetate si chiar la despartire.
Cum se formeaza dispretul? Eu am identificat urmatoarele mecanisme:
- Prin integrarea acestui sentiment in copilarie, emotie preluata de la adultii care au un rol semnificativ in viata noastra. Copii fiind, noi preluam prin imitatie, gandurile, sentimentele, emotiile, comportamentele, convingerile si modul de a percepe lumea ale parintilor nostri, fara a le analiza rational. Acest mecanism se numeste introiectie. Apoi vom folosi aceasta “filozofie de viata” in mod inconstient. Daca parintii nostri au dispretuit anumite etnii, rase, categorii sociale, probabil ca le vom dispretui si noi, fara a mai constientiza daca este sau nu cazul unei astfel de atitudini.
- Unele trasaturi de caracter le consideram indezirabile la propria noastra persoana, asa ca acestea le vom proiecta asupra celorlalti. De aici si pana la dispret este doar un pas. De exemplu, daca noi am fost crescuti in spiritul cinstei si sinceritatii, opusul acestor trasaturi ni se par inacceptabile la propria persoana. In acest caz, vom proiecta necinstea si minciuna asupra altor persoane, grupuri sociale sau asupra societatii in general si, cu timpul, vom ajunge sa simtim dispret fata de acestea.
- Un alt mecanism porneste de la idealizare. Ne formam o imagine ideala despre cum ar trebui sa fie un sot, o sotie, un prieten, un lider, un coleg, un medic, un avocat, etc. In cazul in care persoana in cauza nu se incadreaza in acest model ideal – care nu are nimic de a face cu realitatea – vom incepe sa o simtim nedemna de pretuirea, admiratia, stima sau simpatia noastra si pana la urma o vom dispretui.
Aceasta este o invitatie la constientizare. Ar fi bine sa va intrebati – cu sinceritate fata de propria persoana – oare eu ce simt fata de acest om: il dispretuiesc, sunt intolerant sau revoltat?
Dispretul este detectat dupa tonul vocii – un fel de pufnit si dupa coltul gurii tensionat si ridicat, ca intr-un zambet afectat. Uneori buza de sus se ridica, iar ochii privesc in jos – efectiv privim de sus persoana pentru care simtim dispret.
Spre deosebire de dispret, in cazul intolerantei sau revoltei, privirea este directa, ferma, poate incruntata, tonul vocii este hotarat si ferm, eventual ridicat, iar gura este fie inchisa, intransigenta, ca la enervare, furie, fie deschisa atunci cand va exprimati nemultumirea si revolta fata de un anumit comportament.
De obicei, intoleranta si revolta sunt insotite de actiuni observabile, in cazul dispretului persoana dispretuitoare fiind pasiva. Intoleranta si revolta pot avea un efect constructiv, pe cand dispretul este intotdeauna distructiv.
Cred ca acum este destul de limpede ca aveti toate motivele din lume sa va feriti de dispret in orice fel de relatie.
Etichete: desconsiderare, dezgust, dispret, idealizare, intoleranta, introiectie, proiectie, revolta