Masina mea de spalat este stricata. Mai precis spala, clateste, dar nu stoarce. De aceea sunt nevoita sa storc hainele cu mana. Iei obiectul de imbracaminte, il rasucesti cu forta din ce in ce mai mare, de la un capat la altul. Apa se scurge, o simti pe maini, o auzi cum picura in lighean. Bratele tale depun efort, devin din ce in ce mai puternice, umerii si ceafa se relaxeaza.

V-ati gandit vreodata ca omul, mai ales cel din mediul urban, face din ce in ce mai putine activitati cu mainile? Si aici ma refer la activitati in care nu sunt implicate aparatele electrocasnice sau gadget-urile.

Anumite actiuni, cum ar fi spalatul, storsul, batutul covoarelor, taiatul lemnelor, in general activitatile care presupun efort, sunt foarte utile pentru ca ajuta la eliberarea furiei acumulate in zona umerilor. Tensiunile din zona umerilor au legatura cu agresivitatea ascunsa.

In unele cazuri poate sa apara “cocoasa vaduvei”, o masa de tesut care se acumuleaza sub a 7-a vertebra cervicala, la jonctiunea dintre gat, umeri si trunchi. Apare rar la femeile tinere si frecvent la femeile varstnice. Localizarea cocoasei este punctul in care sentimentele de furie s-ar scurge prin brate. Asemenea cocoasa este produsa de ingramadirea furiei blocate. Ceea ce este blocata este exprimarea fizica a furiei (lovirea), nu exprimarea ei verbala.

Poate nu stiti, dar mâinile au un rol important în procesul de învatare, de dezvoltare a vorbirii, a starii de bine si de sănătate mentală.

Dr. Wilder Penfield, un neurochirurg canadian, a creat pentru prima data hartiile corticale  si motorii ale creierului. El a demonstrat ca o arie foarte larga de la nivelul creierului este raspunzatoare de controlul senzitiv si motor al mainilor, de unde si importanta lor in procesul de invatare.

Cand ne nastem suntem mangaiati. Tot mana este implicata si in ultimul gest de ramas bun – o strangere de mana  a celui drag pe patul de moarte.

Incepand cu varsta de 2 luni, bebelusul devine constient de propriile maini si incepe sa le cerceteze cu interes, la inceput doar bagandu-le in gura.
Coordonarea mana-ochi incepe sa apara treptat, pe masura ce mainile ii apar tot mai des in campul sau vizual, iar pe masura ce va lovi diferite obiecte, va face si corelarea intre miscarea obiectelor si cauza declansatoare a miscarii, manutele sale.

El nu stie încă, dar într-o zi mâinile lui ar putea să cânte la pian, sa găteasca sau sa sculpteze.

De aceea este bine ca parintii sa-si lase copiii, fara teama ca se vor murdari, sa se joace cu pamant, nisip uscat si ud, sa picteze cu degetele, sa modeleze cu lut sau plastilina, sa se joace cu mainile in apa (are si un efect linistitor, atunci cand copilul este nervos puteti apela la aceasta activitate). La fel de utile sunt si teatrul cu marionete,  desenatul si pictatul cu instrumente speciale, scrisul, confectionarea unor obiecte de podoaba, colajul, batutul in tobe, cantatul la un instrument cu clape, gradinarit, etc.

Toate aceste activitati actioneza asupra psihomotricitatii, creste increderea in posibilitatile proprii, imbunatateste concentrarea atentiei, dezvolta personalitatea. Astfel, din punct de vedere intelectual si emotional activitatile manuale micsoreaza emotivitatea, educa obiceiul de a lucra, dezvolta initiative, intareste responsabilitatea.

La nivel fizic, activeaza circulatia sangelui si a proceselor metabolice, mareste rezistenta la oboseala si dezvolta coordonarea.

Daca aceste activitati sunt facute in grup, ele conduc la imbunatatirea contactelor sociale, la formarea si dezvoltarea cooperarii si responsabilitatii in cadrul grupului.

Starile anxioase si depresive pot fi ameliorate prin includerea unor activitati manuale in programul de terapie. Realizarea unui lucru cu mana ta iti da o mare satisfactie, ceea ce duce la intarirea Eu-lui si la cresterea increderii in fortele proprii.

In incheiere va propun o tema de reflectie: Cum ati putea explica unui eschimos ce simtiti cand va cufundati mainile in nisipul fiebinte sau cand mangaiati o petala de trandafir?

Reumatismul

Persoana bolnava de reumatism isi infraneaza agresivitatea la nivelul articulatiilor, energia nedescarcata se transforma in inflamatie si durere (autoagresivitate).

Impotenta

Principiul masculin este activ, deci si agresiv. De aceea, in spatele impotentei se afla teama fata de propria agresivitate, barbatie. Este si o lipsa de putere.

Depresia

Agresivitatea neexprimata in afara se transforma in durere corporala, iar in domeniul psihic duce la depresie. Astfel, in loc sa fie exteriorizata, agresivitatea este indreptata spre interior.

Prin suprimarea agresivitatii se suprima si energia si activitatea.

In cazuri extreme, agresivitatea indreptata impotriva propriei persoane duce la suicid.

Dintii

Dentitia deficitara arata ca persoana respectiva nu-si poate manifesta agresivitatea prin actele de muscare si maruntire a hranei. Gingia reprezinta “fundatia”, baza dintilor, respectiv a vitalitatii si agresivitatii, a sigurantei de sine. Gingia care sangereaza (sangele este simbolul vietii) ne indica scurgerea increderii si sigurantei in sine.

Roaderea ungiilor (onicofagia)

Unghiile la om sunt echivalentul ghearelor la animal. Atat ghearele – “a-si scoate ghearele”, cat si coltii – “a-si arata coltii” sunt instrumente de aparare si atac, adica de lupta in care este implicata agresivitatea.

“Roaderea unghiilor constituie castrarea propriei agresivitati!”

Onicofagia la copil arata ca el se afla intr-o perioada in care nu indrazneste sa-si exprime agresivitatea in exterior. Probabil ca parintii, prin actul educational, ii suprima copilului agresivitatea. In realitate, parintilor le e teama de agresivitate. Ei ar trebui sa creeze copilului un spatiu in care el sa-si poata exprima agresivitatea, fara sa apara sentimentul vinovatiei.

Parintii nu sunt vinovati de tulburarile maladive ale copiilor, dar in simptomele copiilor se reflecta problemele parintilor.

Solutia ar fi integrarea agresivitatii sub forma energiei si vitalitatii. Ea trebuie sa primeasca un spatiu de manifestare.

Unele persoane sublimeaza agresivitatea prin practicarea unor sporturi ca box, rugby, prin scrierea unor carti politiste cu crime sau prin alegerea unor meserii ca: macelar, chirurg, stomatolog, etc. Foarte des intalnita este si sublimarea agresivitatii in lucrarile artistilor plastici contemporani.

La conceperea acestui articol am consultat: “Puterea vindecatoare a bolii” – Thorwald Dethlefsen si Ruediger Dahlke, Editura Adevar Divin si “Cazuri neobisnuite de psihoterapie – Programe de Psihoterapie Integrativa” – Camelia Alina Stavarache, Editura Ceconi.

Atat agresivitatea, cat si sexualitatea sunt subiecte tabu in societatea contemporana. Ele sunt, de cele mai multe ori, refulate (act psihic prin care eul se apara in mod inconstient de dorintele, ideile etc. care contrazic convingerile sau normele morale), adica aceste pulsiuni nu sunt satisfacute. In acest caz apare frustrarea sau chiar boala fizica sau psihica. 

Desigur ca se poate spune ca stirile de la ora 5 sunt pline de acte de violenta fizica si sexuala. Dar si in acest caz, cele doua pulsiuni sunt tot refulate, de aceea erup intr-un mod necontrolat. Este un mecanism asemanator cu o oala sub presiune. Cu cat presiunea la oala e mai mare, cu atat da in foc mai mult. De aceea, gospodinele pun uneori capacul in asa fel incat sa existe un spatiu pe unde sa poate iesi aburul.

Energia si agresivitatea sunt concepte aproape identice. Oamenii au nevoie de agresivitate pentru a supravietui. Agresivitate = energie vitala = activitate. A nu se confunda agresivitatea cu violenta!

Pentru a-si refula o emotie, individul trebuie sa-si diminueze vitalitatea si mobilitatea.

In consecinta, efortul facut pentru inhibarea unei emotii determina o restrangere a tuturor emotiilor.

De obicei, actualizam o emotie veche intr-un context nou, dar cu alte personaje.

Noi reactualizam frecvent in viata adulta emotiile resimtite in copilarie, dar acest lucru are efecte negative in relatiile cu alte persoane.

Eliberarea emotional-corporala a furiei este foarte importanta pentru ca, in caz contrar, ea va fi orientata spre interior – depresie, sinucidere, boli psihosomatice sau exterior – heteroagresivitate.

Crizele de fiere

Lichidul biliar corespunde agresivitatii, de aceea in limbajul curent se mai spune despre cineva agresiv ca “scuipa foc si fiere.”

Pietrele la vezica biliara sunt mai frecvente la femeile casatorite si care au copii, decat la cele necasatorite. Aceste femei isi impiedica energia sa curga, iar aceasta energie incremeneste si se pietrifica sub forma pietrelor biliare.

In timpul crizei de fiere, prin voma si sunetele scoase, pacientul isi elibereaza agresivitatea acumulata si isi recupereaza energia blocata.

Practic el exprima prin boala ceea ce nu a putut exprima anterior -  si anume agresivitatea.

Aciditatea la stomac si ulcerul gastric

Agresivitatea este somatizata drept acid gastric in exces. Bolnavul de stomac care nu-si manifesta deloc agresivitatea – si in acest caz stomacul produce mai mult acid, isi indreapta agresivitatea inauntru, impotriva sa, practic “omul se digera pe sine insusi”. Se ajunge astfel la ulcer stomacal in care se digera propriul perete stomacal.

De aceea este foarte util ca bolnavul de stomac sa invete sa-si constientizeze sentimentele si conflictele interioare, adica sa “le digere”, pentru a nu mai supra-impovara procesul digestiv.

Atentie si la masticatie – aceasta este tot un act agresiv. Daca omului ii lipseste atitudinea agresiva necesara masticatiei, aceasta sarcina va deveni o povara pentru stomac si el va produce mai mult acid.

Hipertensiunea arteriala

Hipertensiunea arteriala este legata de agresivitatea franata. Pe de o parte energia nu se descarca in activitate, pe de alta parte omul are o atitudine de stapanire de sine care duce la contractarea vaselor de sange.

In acest mod se ajunge la cresterea tensiunii arteriale. Daca aceasta agresivitate acumulata nu se descarca nicicum, se ajunge la infarct miocardic – omului i se “rupe” inima. In felul acesta, energia acumulata este eliberata.

La conceperea acestui articol am consultat: “Puterea vindecatoare a bolii” – Thorwald Dethlefsen si Ruediger Dahlke, Editura Adevar Divin si “Cazuri neobisnuite de psihoterapie – Programe de Psihoterapie Integrativa” – Camelia Alina Stavarache, Editura Ceconi.

Intr-un articol viitor voi trata: reumatismul, impotenta, depresia, bolile dintilor, onicofagia (roaderea unghiilor).