Persoana caracterizata de vitejie nu da inapoi in fata dificultatilor, a amenintarilor, a provocarilor si a durerilor.

In trecut, vitejia se referea la actele de eroism de pe campul de lupta. In prezent, ea presupune curajul moral si curajul psihologic.

Curajul moral inseamna sa luam atitudine chiar si atunci cand nu suntem populari si cand stim ca vom suferi.

Curajul psihologic implica o atitudine stoica, de impacare si acceptare (nu resemnare), necesara pentru a infrunta incercari grele sau chiar boli grave fara  a-ti pierde demnitatea.

Sinonime: bărbăție, bravură, curaj, eroism, putere, indrazneala

Antonime: lasitate

Persoanele caracterizate de vitejie (in sens modern):

• iau atitudine si isi sustin punctul de vedere cand se confrunta cu o situatie dificila;

• isi exprima opinia, chiar daca aceasta este nepopulara;

• infrunta pericolele in ciuda fricii;

• nu se simt coplesiti in fata durerii si dezamagirii;

• infrunta obstacolele pentru a-si continua drumul spre scopul propus;

• fac fata suferintelor personale si isi regasesc echilibrul;

• au curajul sa ceara ajutor atunci cand sunt bolnavi sau trec prin evenimente nefericite. Au capacitatea de a-si cunoaste si accepta limitele.

Modalitati de a-ti redescoperi indrazneala/curajul/vitejia:

• Fa in fiecare zi un lucru de care-ti este teama. Nu e nevoie de lucruri marete. Poate fi discutia delicata cu un prieten sau membru al familiei pe care ai tot amanat-o, finalizarea unei sarcini care te descuraja sau orice sarcina de care te temi. Persevereaza, pentru a ajunge sa ai o atitudine fireasca de vitejie/indrazneala.

• Infrunta-ti o teama fizica. Sari cu parasuta, urmeaza un curs de karate sau judo, etc. Fa orice activitate fizica care presupune vointa si perseverenta si care-ti confera siguranta de sine.

• Exprima cu voce tare ceea ce gandesti despre o problema. Dar fara a fi grosolan. Spune ceea ce gandesti intr-o sedinta, acasa sau scrie un comentariu in care sa-ti exprimi opiniile fata de un conflict din comunitatea in care traiesti.

• Rezolva o problema. Incepe prin a defini clar problema (avem uneori tendinta de a “amesteca” lucrurile), stabileste ce vrei sa obtii, analizeaza ce poti faci tu pentru a rezolva aceasta problema (nu putem rezolva ceea ce trebuie sa rezove altii, putem doar sa-i incurajam sa faca ceea ce tine de ei), imagineaza-ti mai multe scenarii de rezolvare si apoi alege varianta cea mai buna. Aplic-o! Tine cont de factorii care pot interfera in rezolvarea problemei, si anume: definirea gresita a problemei, lipsa de pertinenta a informatiilor, aparitia mai multor probleme simultan si tendinta de a ne complace in situatia actuala.

Citate celebre:

“Vitejia este stabilitate, nu a picioarelor şi mâinilor, ci a curajului şi sufletului.”- Michel de Montaigne

“Curajul nu este absenţa fricii; este mai degrabă înţelegerea că altceva este mai important decât frica.” – Ambrose Redmoon

“Pentru o inima viteaza nimic nu este imposibil.” – Jacques Coeur

“Curajul este mersul prin frică înspre faptul de a fi liber.” – Gabriel Liiceanu

“Adevăratul curaj nu este forţa brutală a eroilor vulgari, ci hotărârea fermă a virtuţii şi a raţiunii.” – Alfred North Whitehead

In acest articol voi vorbi putin despre emotiile de baza, despre emotiile construite social si despre posibilitatea de a le controla.

Din punct de vedere al inradacinarii in biologic si al importantei pentru supravietuirea evolutiva a individului, exista patru sau cinci emotii de baza.  Acestea sunt: anxietate/teama, tristete, furie, fericire/extaz si dezgust. Se adauga dispretul, invidia si gelozia.

Frica este probabil cea mai nemijlocita emotie dintre toate si isi are clar radacina in biologia supravietuirii. Este foarte perturbatoare si este provocata de un obiect sau eveniment specific, alertandu-ne fata de un potential pericol sau mobilizandu-ne sa fugim sau sa evadam.

Anxietatea este un sentiment de aprehensiune fata de ceva ce urmeaza sa se intample si, in formele usoare, poate fi un bun motivator, in sens pozitiv.

Tristetea se constituie dintr-un amestec de mahnire, descurajare, singuratate si sentimente de izolare. Tinde sa se instaleze ca urmare a unei pierderi dragi noua, indiferent daca este vorba despre pierderea serviciului, a casei, a cuiva drag sau chiar pierderea timpului. Contrar fricii, anxietatii si furiei, efectele principale ale tristetii sunt mai degraba de a incetinii decat de a energiza.

Furia, ca si teama, ne mobilizeaza la actiune, in cazul acesta mai degraba la aparare decat la evadarea din situatie.

Furia se relationeaza cu agresivitatea, dar nu sunt una si acelasi lucru, insa sunt conectate si au o baza biologica, cu evidente valori de supravietuire.

Singura emotie primara ce poate fi descrisa ca fiind pozitiva este fericirea. Pur si simplu exista mai putine emotii pozitive decat negative.

Vorbind despre fericire, bucurie, elan, euforie, etc., pare ca vorbim despre variatiuni pe aceasi tema.

Dezgustul are o baza biologica si este in relatie cu respingerea imediata a oricarui lucru rau, daunator sau otravitor, ca rezultat al ingestiei sau al proximitatii cu corpul. Dezgustul are o reala valoare de supravietuire.

Dispretul se afla in legatura directa cu dezgustul. Daca modul de manifestare a dezgustului implica actiunea esentiala de “a scuipa” ceva afara din gura, dispretul implica o anumita modalitate de a privi de sus spre celalalt. Ceea ce dispretuim nu merita atentia noastra.

Gelozia este rezultatul posibilitatii pierderii afectiunii altei persoane din cauza ca acum aceasta se indreapta spre altcineva. Pentru barbat ea tinde sa fie in legatura cu interesul sexual, iar pentru femeie este mai degraba legata de aspectele emotionale ale relatiei.

Invidia este legata de dorinta cuiva de a avea ceva ce alta persoana poseda, fie ca este vorba despre un obiect (casa, masina, haine, etc.) sau o calitate (inteligenta, creativitate, voce buna, abilitati sportive, etc.).

Emotiile construite social si cele referitoare la constientizarea de sine sau autoreferinta sunt: mandrie, timiditate, jena, vinovatie, rusine. Intr-o oarecare masura, toate aceste emotii depind de evaluarile pe care le fac ceilalti cu privire la persoana noastra, fie la momentul respectiv, fie in general.

Unele dintre aceste emotii, pe langa faptul ca ii ofera individului informatii, functioneaza, de asemenea, ca instrumente de control social.

Jena este cea ma simpla si nu este neaparat o emotie total negativa; cineva poate considera amuzanta stinghereala noastra. In principal are legatura cu teama de a nu face o gafa sociala, adica teama de a nu indeplini adecvat un rol social, cu pierderea stimei de sine si determinarea celorlati la formarea unei impresii sociale negative.

Vinovatia rezulta din transgresarea unei reguli date de o autoritate. Pentru a trai vinovatia, trebuie acceptata autoritatea. Esenta vinovatiei este faptul ca cineva a cauzat rau, fie facand ceva ce nu trebuia facut, fie nefacand ceva ce trebuia facut. Vinovatia implica o posibila reparatie. In general, este posibil sa indrepti raul facut.

Rusinea este fundamentala deoarece are legatura cu opinia cuiva despre el insusi ca intreg si nu este vorba despre o simpla transgresiune. Iar acest lucru nu poate fi indreptat. Cand oamenii traiesc rusinea, tot ce isi doresc este sa se ascunda sub o piatra sau sa-i inghita pamantul. Intr-un fel este cea mai debilitanta emotie.

Rusinea are loc atunci cand persoana este cumva expusa. Exemplele evidente din societatea noastra sunt expunerea brusca la nuditatea proprie, cel putin in circumstantele in care nu este incurajata. Dar orice expunere a defectelor va da aceleasi rezultate, in special daca cineva este crescut intr-un anumit climat.

Rusinea se bazeaza pe o evaluare fundamentala a sinelui de catre sine.

A spune unui copil: “Nu, nu ar trebui sa faci asta, deoarece pe fratele tau il doare. Nu mai face asta niciodata.”, induce vinovatie.

A-i spune insa: “De ce naiba ai facut chestia asta? Trebuie sa fii rau mereu si mereu. Ce naiba se intampla cu tine?”, induce rusine.

Controlul emotiilor 

Emotiile pot fi controlate folosind urmatoarele procese:

1.Selectarea situatiilor – putem aborda sau evita indivizi, locuri sau obiecte despre care stim ca ne pot oferi experiente emotionale placute sau neplacute.

2.Modificarea situatiei – ne concentram asupra oricarui lucru ce conduce la experienta emotionala si il putem schimba in avantajul nostru.

3.Deplasarea atentiei – inseamna pur si simplu directionarea atentiei in alta parte, departe de situatia emotionala evocatoare, prin autosustragere, prin concentrarea puternica asupra unui alt lucru sau doar prin ruminarea si ingrijorarea in relatie cu situatia respectiva.

4.Schimbarea cognitiva -  presupune modificarea evaluarilor noastre asupra unui anumit lucru in vederea modificarii impactului emotional; va include toate apararile psihologice si utilizarea comparatiilor sociale in ordine descrescatoare (oricum toti sunt mai nefericiti decat mine).

5.Modificarea reactiilor – in termeni obisnuiti, este cea mai comuna modalitate de reglare a emotiilor; are loc mai tarziu si ar putea implica utilizarea drogurilor, a medicatiei si alcoolului, exercitiile fizice, terapia, hrana sau reprimarea totala.