Masina mea de spalat este stricata. Mai precis spala, clateste, dar nu stoarce. De aceea sunt nevoita sa storc hainele cu mana. Iei obiectul de imbracaminte, il rasucesti cu forta din ce in ce mai mare, de la un capat la altul. Apa se scurge, o simti pe maini, o auzi cum picura in lighean. Bratele tale depun efort, devin din ce in ce mai puternice, umerii si ceafa se relaxeaza.

V-ati gandit vreodata ca omul, mai ales cel din mediul urban, face din ce in ce mai putine activitati cu mainile? Si aici ma refer la activitati in care nu sunt implicate aparatele electrocasnice sau gadget-urile.

Anumite actiuni, cum ar fi spalatul, storsul, batutul covoarelor, taiatul lemnelor, in general activitatile care presupun efort, sunt foarte utile pentru ca ajuta la eliberarea furiei acumulate in zona umerilor. Tensiunile din zona umerilor au legatura cu agresivitatea ascunsa.

In unele cazuri poate sa apara “cocoasa vaduvei”, o masa de tesut care se acumuleaza sub a 7-a vertebra cervicala, la jonctiunea dintre gat, umeri si trunchi. Apare rar la femeile tinere si frecvent la femeile varstnice. Localizarea cocoasei este punctul in care sentimentele de furie s-ar scurge prin brate. Asemenea cocoasa este produsa de ingramadirea furiei blocate. Ceea ce este blocata este exprimarea fizica a furiei (lovirea), nu exprimarea ei verbala.

Poate nu stiti, dar mâinile au un rol important în procesul de învatare, de dezvoltare a vorbirii, a starii de bine si de sănătate mentală.

Dr. Wilder Penfield, un neurochirurg canadian, a creat pentru prima data hartiile corticale  si motorii ale creierului. El a demonstrat ca o arie foarte larga de la nivelul creierului este raspunzatoare de controlul senzitiv si motor al mainilor, de unde si importanta lor in procesul de invatare.

Cand ne nastem suntem mangaiati. Tot mana este implicata si in ultimul gest de ramas bun – o strangere de mana  a celui drag pe patul de moarte.

Incepand cu varsta de 2 luni, bebelusul devine constient de propriile maini si incepe sa le cerceteze cu interes, la inceput doar bagandu-le in gura.
Coordonarea mana-ochi incepe sa apara treptat, pe masura ce mainile ii apar tot mai des in campul sau vizual, iar pe masura ce va lovi diferite obiecte, va face si corelarea intre miscarea obiectelor si cauza declansatoare a miscarii, manutele sale.

El nu stie încă, dar într-o zi mâinile lui ar putea să cânte la pian, sa găteasca sau sa sculpteze.

De aceea este bine ca parintii sa-si lase copiii, fara teama ca se vor murdari, sa se joace cu pamant, nisip uscat si ud, sa picteze cu degetele, sa modeleze cu lut sau plastilina, sa se joace cu mainile in apa (are si un efect linistitor, atunci cand copilul este nervos puteti apela la aceasta activitate). La fel de utile sunt si teatrul cu marionete,  desenatul si pictatul cu instrumente speciale, scrisul, confectionarea unor obiecte de podoaba, colajul, batutul in tobe, cantatul la un instrument cu clape, gradinarit, etc.

Toate aceste activitati actioneza asupra psihomotricitatii, creste increderea in posibilitatile proprii, imbunatateste concentrarea atentiei, dezvolta personalitatea. Astfel, din punct de vedere intelectual si emotional activitatile manuale micsoreaza emotivitatea, educa obiceiul de a lucra, dezvolta initiative, intareste responsabilitatea.

La nivel fizic, activeaza circulatia sangelui si a proceselor metabolice, mareste rezistenta la oboseala si dezvolta coordonarea.

Daca aceste activitati sunt facute in grup, ele conduc la imbunatatirea contactelor sociale, la formarea si dezvoltarea cooperarii si responsabilitatii in cadrul grupului.

Starile anxioase si depresive pot fi ameliorate prin includerea unor activitati manuale in programul de terapie. Realizarea unui lucru cu mana ta iti da o mare satisfactie, ceea ce duce la intarirea Eu-lui si la cresterea increderii in fortele proprii.

In incheiere va propun o tema de reflectie: Cum ati putea explica unui eschimos ce simtiti cand va cufundati mainile in nisipul fiebinte sau cand mangaiati o petala de trandafir?

In acest articol voi vorbi putin despre emotiile de baza, despre emotiile construite social si despre posibilitatea de a le controla.

Din punct de vedere al inradacinarii in biologic si al importantei pentru supravietuirea evolutiva a individului, exista patru sau cinci emotii de baza.  Acestea sunt: anxietate/teama, tristete, furie, fericire/extaz si dezgust. Se adauga dispretul, invidia si gelozia.

Frica este probabil cea mai nemijlocita emotie dintre toate si isi are clar radacina in biologia supravietuirii. Este foarte perturbatoare si este provocata de un obiect sau eveniment specific, alertandu-ne fata de un potential pericol sau mobilizandu-ne sa fugim sau sa evadam.

Anxietatea este un sentiment de aprehensiune fata de ceva ce urmeaza sa se intample si, in formele usoare, poate fi un bun motivator, in sens pozitiv.

Tristetea se constituie dintr-un amestec de mahnire, descurajare, singuratate si sentimente de izolare. Tinde sa se instaleze ca urmare a unei pierderi dragi noua, indiferent daca este vorba despre pierderea serviciului, a casei, a cuiva drag sau chiar pierderea timpului. Contrar fricii, anxietatii si furiei, efectele principale ale tristetii sunt mai degraba de a incetinii decat de a energiza.

Furia, ca si teama, ne mobilizeaza la actiune, in cazul acesta mai degraba la aparare decat la evadarea din situatie.

Furia se relationeaza cu agresivitatea, dar nu sunt una si acelasi lucru, insa sunt conectate si au o baza biologica, cu evidente valori de supravietuire.

Singura emotie primara ce poate fi descrisa ca fiind pozitiva este fericirea. Pur si simplu exista mai putine emotii pozitive decat negative.

Vorbind despre fericire, bucurie, elan, euforie, etc., pare ca vorbim despre variatiuni pe aceasi tema.

Dezgustul are o baza biologica si este in relatie cu respingerea imediata a oricarui lucru rau, daunator sau otravitor, ca rezultat al ingestiei sau al proximitatii cu corpul. Dezgustul are o reala valoare de supravietuire.

Dispretul se afla in legatura directa cu dezgustul. Daca modul de manifestare a dezgustului implica actiunea esentiala de “a scuipa” ceva afara din gura, dispretul implica o anumita modalitate de a privi de sus spre celalalt. Ceea ce dispretuim nu merita atentia noastra.

Gelozia este rezultatul posibilitatii pierderii afectiunii altei persoane din cauza ca acum aceasta se indreapta spre altcineva. Pentru barbat ea tinde sa fie in legatura cu interesul sexual, iar pentru femeie este mai degraba legata de aspectele emotionale ale relatiei.

Invidia este legata de dorinta cuiva de a avea ceva ce alta persoana poseda, fie ca este vorba despre un obiect (casa, masina, haine, etc.) sau o calitate (inteligenta, creativitate, voce buna, abilitati sportive, etc.).

Emotiile construite social si cele referitoare la constientizarea de sine sau autoreferinta sunt: mandrie, timiditate, jena, vinovatie, rusine. Intr-o oarecare masura, toate aceste emotii depind de evaluarile pe care le fac ceilalti cu privire la persoana noastra, fie la momentul respectiv, fie in general.

Unele dintre aceste emotii, pe langa faptul ca ii ofera individului informatii, functioneaza, de asemenea, ca instrumente de control social.

Jena este cea ma simpla si nu este neaparat o emotie total negativa; cineva poate considera amuzanta stinghereala noastra. In principal are legatura cu teama de a nu face o gafa sociala, adica teama de a nu indeplini adecvat un rol social, cu pierderea stimei de sine si determinarea celorlati la formarea unei impresii sociale negative.

Vinovatia rezulta din transgresarea unei reguli date de o autoritate. Pentru a trai vinovatia, trebuie acceptata autoritatea. Esenta vinovatiei este faptul ca cineva a cauzat rau, fie facand ceva ce nu trebuia facut, fie nefacand ceva ce trebuia facut. Vinovatia implica o posibila reparatie. In general, este posibil sa indrepti raul facut.

Rusinea este fundamentala deoarece are legatura cu opinia cuiva despre el insusi ca intreg si nu este vorba despre o simpla transgresiune. Iar acest lucru nu poate fi indreptat. Cand oamenii traiesc rusinea, tot ce isi doresc este sa se ascunda sub o piatra sau sa-i inghita pamantul. Intr-un fel este cea mai debilitanta emotie.

Rusinea are loc atunci cand persoana este cumva expusa. Exemplele evidente din societatea noastra sunt expunerea brusca la nuditatea proprie, cel putin in circumstantele in care nu este incurajata. Dar orice expunere a defectelor va da aceleasi rezultate, in special daca cineva este crescut intr-un anumit climat.

Rusinea se bazeaza pe o evaluare fundamentala a sinelui de catre sine.

A spune unui copil: “Nu, nu ar trebui sa faci asta, deoarece pe fratele tau il doare. Nu mai face asta niciodata.”, induce vinovatie.

A-i spune insa: “De ce naiba ai facut chestia asta? Trebuie sa fii rau mereu si mereu. Ce naiba se intampla cu tine?”, induce rusine.

Controlul emotiilor 

Emotiile pot fi controlate folosind urmatoarele procese:

1.Selectarea situatiilor – putem aborda sau evita indivizi, locuri sau obiecte despre care stim ca ne pot oferi experiente emotionale placute sau neplacute.

2.Modificarea situatiei – ne concentram asupra oricarui lucru ce conduce la experienta emotionala si il putem schimba in avantajul nostru.

3.Deplasarea atentiei – inseamna pur si simplu directionarea atentiei in alta parte, departe de situatia emotionala evocatoare, prin autosustragere, prin concentrarea puternica asupra unui alt lucru sau doar prin ruminarea si ingrijorarea in relatie cu situatia respectiva.

4.Schimbarea cognitiva -  presupune modificarea evaluarilor noastre asupra unui anumit lucru in vederea modificarii impactului emotional; va include toate apararile psihologice si utilizarea comparatiilor sociale in ordine descrescatoare (oricum toti sunt mai nefericiti decat mine).

5.Modificarea reactiilor – in termeni obisnuiti, este cea mai comuna modalitate de reglare a emotiilor; are loc mai tarziu si ar putea implica utilizarea drogurilor, a medicatiei si alcoolului, exercitiile fizice, terapia, hrana sau reprimarea totala.