Blog

Formarea in profesia de psiholog asigura o intelegere mai profunda a dificultatilor prin care trec oamenii, fata de o persoana fara pregatire in acest domeniu. Un psihoterapeut poate fi mai obiectiv decat un sot/sotie, prieten sau membru de familie. Oamenii care va sunt atat de aproape va pot raspunde la problema dumeavoastra intr-un mod care este influentat de propriile nevoi, valori, preferinte si de istoria relatiei cu dumneavoastra. Un psihoterapeut se poate detasa de propriile lui nevoi si valori si se poate axa pe sprijinirea nevoilor dumneavoastra si sa faca ceea ce este in interesul dumneavoastra.

Fiecare sedinta de terapie este unica si se adreseaza fiecarui individ si obiectivelor lui specifice. In timpul sedintelor de terapie se discuta problemele principale si preocuparile din viata d-voastra. In general, se programeaza o sedinta pe saptamana, fiecare sedinta durand aproximativ 50-60 de minute. Terapia poate fi pe termen scurt, concentrandu-se pe o anumita problema, sau pe termen lung, pentru abordarea problemelor mai complexe sau dezvoltarea personala. In unele situatii vi se va cere sa faceti teme acasa,

Psihoterapia este o alegere individuala. Exista multe motive pentru care oamenii vin la terapie:
-se simt coplesiti de probleme
-nu se pot concentra
-se simt fara energie
-sunt foarte agitati si irascibili
-au dificultati de somn
-au probleme in cuplu, in familie sau divort

Psihoterapia Integrativa este una din cele mai recente scoli de psihoterapie; ea pune accent pe valoarea intrinseca a fiecarui individ. Este o psihoterapie unificatoare care abordeaza persoana la nivel afectiv, comportamental, cognitiv si corporal. De asemenea, ea abordeaza si dimensiunea spirituala a vietii.

Intr-o lume guvernata de viteza si in care evaluarea fiecaruia este data de randament, este foarte greu sa traiesti intr-un alt ritm decat cel al majoritatii. Este o frica permanenta de imbatranire si, in cel mai intim mod, o frica permanenta de moarte. Este deci evident ca nu este deloc usor sa fii varstnic, mai ales daca iti asumi rolul de „mos” sau „baba” pe care ceilalti ti-l pun in spate. Iata cateva mituri si prejudecati legate de varsta a treia:
 Toate persoanele in varsta au o slaba coordonare motorie
 Varstnicii se simt obositi tot timpul
 Varstnicii se infecteaza foarte usor

Psihoterapia de cuplu se adreseaza cuplurilor casatorite sau nu, atunci cand gradul de satisfactie al vietii in doi s-a diminuat foarte mult. Fiecare cuplu are istoria sa dar si anumite faze de formare, dezvoltare, destramare. In fiecare din aceste faze, partenerii trec prin diverse crize personale care se rasfrang asupra dinamicii de cuplu. Fiecare etapa de viata si prin urmare si de casnicie, prezinta conditii externe si interne la care adaptarea este dificila. Daca pentru unii aceste crize sunt evenimente imbogatitoare, pentru altii sunt coplesitoare.

Terapia de familie se adreseaza tuturor membrilor care compun familia respectiva: partenerii de cuplu, copii acestora si, eventual, chiar si altor membrii ai familiei extinse. Fiecare membru al familiei este vazut prin relatia lui cu ceilalti deoarece oamenii fac parte dintr-un sistem relational si se influenteaza reciproc. Terapia familiala lucreaza cu toate problemele care afecteaza un om, precum si cu sistemul din care acesta face parte. De aceea, tehnicile terapiei familiale includ focalizarea asupra familiei, si nu asupra „persoanei problema”. In consecinta, familia devine pacientul, si nu membrul individual al familiei care a fost identificat ca „persoana problema”. Unul dintre scopurile majore ale terapeutului familial este acela de a determina care este rolul in mentinerea un echilibru static, oricat de patologic ar fi acesta, pe care il indeplineste „persoana problema” indentificata in sistemul familial respectiv.

Psihoterapia individuala

Psihoterapia individuala este demersul terapeutic in relatie de unu la unu, care are loc intre client si psihoterapeutul sau.

Cei mai multi dintre noi apelam la psihoterapie individuala atunci cand:
 nu ne mai simtim bine in pielea noastra
 relatia noastra cu ceilalti sufera
 ne este afectat randamentul in activitatile profesionale, sociale sau casnice
 cand suferim de o fobie sau mai multe (frica de zbor, frica de inaltime, claustrofobie, frica de a folosi un ascensor etc.)
 ne simtim depresivi (nu mai avem chef de nimic, nimic nu ne mai face placere…)
 avem atacuri de panica

Adolescenta plaseaza copilul intr-o etapa de trecere cand el isi doreste afirmarea de sine si diferentierea de ceilalti. Asta il poate face irascibil, incapatanat, rebel, uneori izolat, alteori “de-a dreptul insuportabil”. Conflictele cu parintii par obligatorii si de nerezolvat. Uneori nu se stie cine are mai multa nevoie de ajutor.

Fiecare etapa din viata copilului are importanta ei in dezvoltarea mintii, a sentimentelor, a comportamentelor sociale si a formarii increderii in sine. Copiii isi exprima emotiile diferit fata de adulti: agresivitatea unui copil poate insemna necesitatea lui de a i se impune limite, iar incapatanarea poate fi nevoia lui de independenta. Nici parintele, nici copilul nu sunt vinovati de neintelegerile dintre ei! Ei nu se “aud” si ca urmare nu isi raspund conform asteptarilor. Lipsa de raspuns sporeste suferinta ambelor parti.