1. Nu putem fi liberi daca nu suntem independenti. Pentru a ajunge la independenta, trebuie ca manifestarile active ale libertatii personale sa fie calauzite din cea mai frageda copilarie.
2. La 3 ani, copilul ar trebui sa-si fi cucerit in mare parte independenta si libertatea, adica sa poata sa umble, sa se spele, sa se imbrace/dezbrace singur, sa manance singur, sa ceara ce vrea, sa vorbeasca inteligibil.
3. Cine este servit, in loc sa fie ajutat, este lezat in independenta sa. Educatia independentei la copil presupune activitatile descrise la pct. 2 la care se mai adauga: sa fuga, sa sara, sa coboare/urce singur scarile; sa ridice obiectele cazute; sa vorbeasca pentru a-si exprima clar nevoile; sa persevereze pentru a-si indeplini singur dorintele.
4. Sa nu-i servim pe copii. Servilismul este un act care sufoca pornirea spontana, utila a lor. Jigneste demnitatea umana a copilului, il trateaza ca pe o marioneta neinsufletita.
5. Un copil care nu face ceva este un copil care nu stie sa faca, dar care are de la natura toate mijloacele necesare pentru a invata. Datoria parintilor si educatorilor este de a-l ajuta sa invete sa faca acte utile.
6. Primejdia servilismului este “consumul inutil de viata” care duce la neputinta.
“Omul este senin acolo unde e puternic si e samavolnic acolo unde este slugarit.”
7. “In masura in care este inutil, ajutorul constituie o piedica in calea dezvoltarii fortelor naturale.”
Pentru scrierea acestui articol am consultat cartea “Descoperirea copilului” de Maria Montessori.
Etichete: copil, Descoperirea copilului, dezvoltare, educatie, independenta, invete, libertate, Maria Montessori, servilism