Psihoterapia Integrativa este una din cele mai recente scoli de psihoterapie; ea pune accent pe valoarea intrinseca a fiecarui individ. Este o psihoterapie unificatoare care abordeaza persoana la nivel afectiv, comportamental, cognitiv si corporal. De asemenea, ea abordeaza si dimensiunea spirituala a vietii.
Termenul de “integrativ” din Psihoterapie Integrativa are o serie de semnificatii. Acesta se refera la procesul de integrare a personalitatii: identificarea unor aspecte renegate, nestiute sau nerezolvate din sine si transformarea lor in parti ale unei personalitati coezive; reducerea mecanismelor de aparare care inhiba spontaneitatea si flexibilitatea ce intervin in rezolvarea problemelor, in intretinerea starii de sanatate si in relatiile interumane.
Este procesul prin care se formeaza un intreg. Prin integrare, devine posibil ca omul sa traiasca fiecare moment din viata lui in mod deschis si autentic, fara opinii, atitudini sau asteptari pre-formate.
Psihoterapia Integrativa se refera, de asemenea, la reunirea sistemelor afective, cognitive, comportamentale si fiziologice ale omului, cu o constientizare a aspectelor sociale si interpersonale din jurul persoanei.
Aceste concepte sunt utilizate intr-o perspectiva a dezvoltarii umane in care fiecare faza a vietii are nevoile ei de dezvoltare, vulnerabilitatile ei, crizele ei specifice, dar si oportunitatile ei pentru invatare.
Psihoterapia Integrativa ia in considerare mai multe abordari ale functionarii umane: psihodinamica, terapia centrata pe client, abordarea comportamentala si cognitiva, terapia de familie, terapia Gestalt, psihoterapii corporale, psihanaliza sinelui, precum si abordari din analiza tranzactionala. Toate acestea sunt tratate intr-o perspectiva a sistemelor dinamice.
Fiecare dintre aceste abordari ofera o explicatie partiala a comportamentului si fiecare este imbunatatita atunci cand este integrata cu alte tehnici ale terapeutului. Interventiile de psihoterapie utilizate in psihoterapia Integrativa sunt bazate pe cercetarea si teoriile care descriu mecanismele de auto-aparare utilizate atunci cand exista disfunctionalitati in dezvoltarea normala.
Scopul psihoterapiei integrative este acela de a facilita integrarea personalitatii, de a forma un intreg, astfel incat se maximizeaza functionarea persoanei in spatiul intrapsihic, interpersonal si socio-politic, cu respectarea limitelor personale proprii si a constrangerilor externe.
In acest cadru, este recunoscut faptul ca integrarea este un proces in care trebuie sa se angajeze si terapeutii. De aceea, se pune accent pe dezvoltarea personala a psihoterapeutilor. Pe langa aceasta, este nevoie ca el sa fie angajat si in formarea profesionala continua in psihoterapie si alte domenii conexe. O obligatie etica speciala a psihoterapeutiilor ce practica psihoterapia integrativa este dialogul cu colegii de diverse orientari si informarea continua cu privire la noutatile din domeniu.