Psihoterapia individuala
Psihoterapia individuala este demersul terapeutic in relatie de unu la unu, care are loc intre client si psihoterapeutul sau.
Cei mai multi dintre noi apelam la psihoterapie individuala atunci cand:
nu ne mai simtim bine in pielea noastra
relatia noastra cu ceilalti sufera
ne este afectat randamentul in activitatile profesionale, sociale sau casnice
cand suferim de o fobie sau mai multe (frica de zbor, frica de inaltime, claustrofobie, frica de a folosi un ascensor etc.)
ne simtim depresivi (nu mai avem chef de nimic, nimic nu ne mai face placere…)
avem atacuri de panica
suferim de insomnie
ne confruntam cu o disfunctie sexuala
am suferit pierderea cuiva drag
am fost victimele unui abuz sexual sau de alta natura
trecem printr-o criza existentiala (ne este frica de moarte, nu gasim sensul vietii, ne este frica de singuratate)
simtim ca nu mai facem fata atator probleme, acestei vieti atat de complicate
nu putem sa ne regasim pe noi insine
Obiectivele psihoterapiei sunt:
dezvoltarea de noi abilitati de abordare a situatiilor dificile din viata
abilitatea de examinare a propriei vieti dintr-o perspectiva diferita
intelegerea cauzelor problemelor
abilitatea de a face fata emotiilor neplacute
posibilitatea unei vieti echilibrate prin cresterea increderii in propria persoana
Consilierea psihologica
Spre deosebire de psihoterapie, consilierea psihologica este o forma de interventie psihologica care se adreseaza persoanelor sanatoase aflate intr-o situatie de impas cu privire la rezolvarea unor situatii de criza, sociale, profesionale sau familiale. Psihologul il ajuta pe client sa controleze o situatie de criza si il asista in gasirea unei solutii la problema cu care se confrunta.
Consilierea psihologica presupune un numar mai redus de sedinte fata de psihoterapie utilizand metode si tehnici similare acesteia, insa diferenta esentiala consta in faptul ca in consilierea psihologica se vizeaza preventia aparitiei tulburarilor, respectiv se adreseaza persoanei sanatoase din punct de vedere psihologic.
Consilierea se axeaza pe dezvoltarea unor abilitati practice sau personale. Astfel, prin consiliere psihologica se urmareste:
rezolvarea de probleme
autocunoasterea
optimizarea si dezvoltarea personala
adaptarea cat mai eficienta la mediul extern
Dezvoltarea personala
Dezvoltarea personala include activitati si experiente care au scopul final de a imbunatati starea de constientizare, dezvoltare a talentelor si abilitatilor personale, imbunatatirea calitatii vietii si contribuirea la realizarea aspiratiilor si viselor personale. Ea se poate practica individual sau in grup.
Majoritatea religiilor au inclus si includ elemente de dezvoltare personala ca rugaciunea, muzica, dansul, cantatul, incantatiile, poezia, scrisul, sporturile si artele martiale. Aceste practici au scopuri diverse, cum ar fi o mai buna sanatate sau un aspect estetic mai frumos, dar ele sunt legate si de scopurile finale ale dezvoltarii cum ar fi descoperirea sensului vietii sau trairea unei vieti fericite.
Chiar daca aceasta mişcare a crescut cel mai mult in secolul XX, dorinţa omului de a se dezvolta, de a se depaşi pe sine nu este ceva nou. Inca din antichitate oamenii inţelepţi ii cunoşteau importanţa şi aveau principii puternice in acest sens.
In Roma si Grecia antica, erau folosite tehnici de dezvoltare personala care includeau dieta, sportul, abstinenta sexuala, contemplarea, rugaciunea si spovedania — unele dintre ele fiind practicate si de crestinism. In yoga, originara din India, aproximativ acum 3000 de ani, tehnicile de dezvoltare personala includeau meditatia, respiratia ritmica, tehnici de stretching si posturi.
Toti marii intelepti ai antichitatii au ştiut importanţa dezvoltarii personale. Iata cateva cuvinte de intelepciune la care ar trebui sa meditam:
1. “Cei care ştiu, fac. Cei care inţeleg, ii invaţa pe alţii” – Aristotel
2. “Suntem ceea ce facem in mod repetat. Prin urmare, maiestria nu este un act, ci o deprindere” – Aristotel
3. “Trasul cu arcul ne invaţa cum trebuie sa cautam adevarul. Cand arcaşul da greş, el nu da vina pe alţii, ci cauta cauza in el insuşi” – Confucius
4. “Gloria cea mai mare o au nu acei care nu greşesc niciodata, ci acei care ştiu sa se ridice de fiecare data cand cad” – Confucius
5. “Inţeleptul nu e acela care ştie multe, ci acela ale carui cunoştinţe sunt folositoare” – Eschil
6. “Fiţi atenţi la gandurile voastre – ele sunt inceputul faptelor” – Lao Zi
7. “Fii ţie insuţi stapan: stapanindu-te şi controlandu-te pe tine insuţi, vei avea parte de suveranitate deosebita şi de cea mai inalta poziţie” – Pitagora
Psihoterapia de grup
Psihoterapia de grup este una dintre cele mai eficiente si mai utile forme de psihoterapie, ea fiind pe cat de benefica, pe atat de provocatoare si dificila. Ea ofera clientului un suport social deosebit si posibilitatea de cunoastere a relatiilor interpersonale, intr-un cadru confidential si securizant.
In cadrul terapiei de grup orice persoana poate:
oferi si primi sustinere si feed-back
ameliora abilitatile de comunicare si relatiile interpersonale
experimenta noi comportamente la nivel interpersonal
exprima in mod direct si onest emotii si stari afective dintre cele mai diverse
dobandi o mai mare incredere in fortele proprii, o imbunatarire a imaginii si a stimei de sine
dobandi o mai buna cunoastere si intelegere de sine dar si de altii
intra in posesia unor noi modalitati de interactiune interpersonala pe care sa o transfere in exteriorul grupului
Grupul devine pentru persoana o resursa inestimabila, in cadrul caruia se poate regasi pe sine si poate obtine, intr-o atmosfera de caldura si suport afectiv, schimbarea dorita sau ameliorarea cautata.
Psihosomatica
Termenul “psihosomatica” vine din greaca psyche – sufletul + soma – corp si este folosit pentru a se referi la boala fizica, provocata de anumite cauze psihologice. Potrivit statisticilor de la 42 pana la 60% din totalul pacientilor, care viziteaza cabinetele medicilor somatici, se refera la grupul psihosomatic. Principiul de baza, in cadrul unor astfel de cazuri consta in indivizibilitatea laturei fizice si a laturei mentale. Chiar si Platon a declarat: “In cazul in care intregul se simte rau, partea sa componenta nu poate fi sanatoasa.”
Bolile psihosomatice sunt de obicei rezultate a doua motive: а) reactia la stres, si b) conflict intre motive. Factorii emotionali au impact mai mare daca sunt insotiti de sentimentul singuratatii. Simptomul este intotdeauna un paradox: pe de o parte este o modalitate de a satisface nevoia, pe de alta parte – o oportunitate de a o bloca. Boala poate fi privita ca o metafora: ce vrea sa-i spuna omului simptomul lui? Care sunt beneficiile obtinute din boala? Adesea, simptomul este un beneficiu pentru pacient in atingerea anumitor scopuri, care de obicei sunt inconstiente.
In timpul perioadelor de stress scade activitatea sistemului imunitar, mai ales a limfocitelor LTNK (limfocite T natural- killer) si a interferonului. Stressul, suferinta, emotiile negative, anxietatea, teama, etc. afecteaza functiile fiziologice ale organismului: frecventa respiratorie, frecventa cardiaca, filtrarea urinii, etc.
Bolile psihosomatice de baza sunt: astm bronsic, hipertensiune arteriala, stenocardie, ulcer duodenal, colita ulcerativa, dermatita atopica, diabet, psoriazis, diferite tulburari sexuale, precum si tulburarile ciclului menstrual la femei, si altele. A fost constatat faptul ca aparitia acestor boli a fost influentata puternic de caracteristicile personale. Astfel, boli coronariene se dezvolta de cele mai multe ori la persoane ambitioase, determinate si intolerante, iar ulcerul – la persoane timide, iritabile, cu un sentiment sporit de datorie.
Raspandirea si dezvoltarea rapida a medicinii psihosomatice a avut loc la inceputul secolului XX. Astfel, este imposibil sa vorbim separat despre psihic si somatic in medicina: “Nu poate fi medicina psihica, care sa se refere numai la psihic, si medicina somatica, care se refera numai la corp, si medicina psihosomatica, care se refera, in unele cazuri, si la una si la alta. Exista doar un singur fel de medicina, care este psihosomatica in intregime “(E. Bern).
Omul este un sistem indivizibil, unde emotiile, gandurile si sentimentele noastre influenteaza invelisul corporal, creand armuri musculare si energetice, ducand astfel la boli. Prin schimbarea gandurilor, emotiilor si sentimentelor, precum si actionand asupra organismului prin tehnici diferite (cum ar fi masaj, terapie integrativa minte -corp, etc.), ne intoarcem in lumea noastra interioara, regasim armonie, fericire, sanatate si longevitate.
Psihonutritia
Tulburarile de alimentatie au devenit tulburari la moda. Standardele nerealiste de frumusete promovate, stresul cotidian, inabilitatea de a face fata solicitarilor vietii ii fac pe tot mai multi oameni sa se “razbune” pe mancare. Ceea ce la prima vedere poate parea doar un prost obicei alimentar devine in timp o tulburare grava, ce deterioreaza sanatatea si ameninta viata.
Aceste tulburari afecteaza in mare masura adolescentii si tinerii, dar din ce in ce mai mult si adultii implicati in activitati sau profesii extrem de solicitante si cu un nivel crescut de stres. Cele mai cunoscute tulburari de alimentatie sunt: anorexia nervoasa, bulimia si obezitatea.
Anorexia nervoasa este o tulburare psihica din categoria tulburarilor de alimentare, caracterizata printr-o reducere anormala a greutatii corpului si printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalenta, persistenta, de ingrasare.
Persoanele care sufera de anorexie nervoasa isi limiteaza greutatea corpului prin abtinerea voluntara indelungata de la hrana (infometare sau post voluntar) (anorexia nervoasa de tip restrictiv) si prin alte metode – ca de pilda abuzul de purgative, clisme si diuretice, folosirea de substante anorexigene, si excesul de exercitii fizice (anorexia nervoasa de tip eliminator, purgativ).
Boala afecteaza mai ales tinerele adolescente, insa 10 % din cazuri apar la tineri de sex masculin. Anorexia nervoasa este o tulburare psihosomatica sau psiho – fiziologica complexa, implicand componente psihologice, neuro-biologice si socio-culturale.
Bolnavul de anorexie nervoasa e numit de obicei „anorectic”, desi termenul simplu de anorexie (fara adaosul “nervoasa”) este de fapt sinonim cu „inapetenta”, adica lipsa de apetit, lipsa de pofta de mancare.
Bolnavul de anorexie nervoasa nu e lipsit neaparat de pofta de mancare, mananca intentionat foarte putin. „Anorexice” sau „anorexigene” sunt denumite substantele care taie pofta de mancare, care suprima apetitul, folosite uneori in tratamentul obezitatii.
Anorexia poate duce la urmatoarele complicatii:
boli cardiovasculare – ritm cardiac neregulat, scaderea dimensiunii muschilor cardiaci
modificari hormonale – schimbari ale hormonilor de reproducere sau ale hormonilor tiroidieni, ce duc la amenoree, infertilitate, intarzieri in dezvoltare
debalansarea aportului de minerale si de electroliti
afectarea terminatiilor nervoase
probleme digestive
Anorexia nervoasa are un risc crescut de mortalitate – pana la 10%.
Bulimia nervoasa este tulburarea de alimentatie, caracterizata de un consum alimentar excesiv. O persoana cu bulimie mananca o cantitate mare de alimente intr-o perioada scurta de timp, pentru ca apoi sa-si provoace varsaturi, sa se supuna unui exercitiu fizic exagerat, sa consume laxative, diuretice sau alte medicamente in scopul unei eliminari fortate a alimentelor. Persoanele afectate de bulimie sunt obsedate de propriul aspect fizic si nu au respect de sine. Persoana afectata de bulimie pierde controlul alimentar, in timpul unui astfel de episod de infulecare; apoi este cuprins de rusine, vinovatie si frica intensa de ingrasare si reia comportamentul excesiv, realizand un cerc vicios. Nediagnosticata si netratata, boala conduce la probleme serioase de sanatate. Etiologia bulimiei este neclara, dar se pare ca apare ca rezultat al asocierii unui istoric familial (genetic) cu anumite influentele sociale precum admirarea unei siluete longiline, dar si a unui tip de personalitate care tinde la perfectionism. Evenimentele stresante ale vietii de zi cu zi pot declansa bulimia in cazul persoanele predispuse sa dezvolte boala. Bulimia debuteaza cel mai frecvent in adolescenta tarzie sau la adultul tanar, in special la femei de rasa alba, baieti adolescenti, insa poate aparea chiar si la adulti. Deoarece este o boala cronica, aceasta persista si pe parcursul vietii adulte. La fiecare 10 femei cu bulimie, un barbat dezvolta aceasta boala. Sportivii, in general sau persoane cu anumite profesii care necesita o constitutie fizica cu greutate mica, precum balerine, manechine, gimnasti, au un risc crescut de a dezvolta bulimie. Anumite tipuri de personalitate cu control inadecvat al impulsivitatii au de asemenea, un risc crescut de a dezvolta boala. Majoritatea persoanelor cu bulimie apartin unui statut socio-economic mediu sau superior.
In cazul bulimiei, apar urmatoarele complicatii:
probleme cu gingiile si dintii
nivelul scazut de potasiu
probleme digestive – iritarea peretilor esofagieni si rectali
abuzul de medicamente
Obezitatea este o afectiune medicala in care grasimea corporala s-a acumulat in exces, astfel incat poate avea un efect advers asupra sanatatii, ducand la o speranta de viata redusa si/sau probleme de sanatate. Oamenii sunt considerati obezi atunci cand indicele de masa corporala (IMC), o marime obtinuta prin impartirea greutatii unei persoane, exprimata in kilograme la patratul inaltimii acelei persoane, exprimata in metri, este mai mare de 30 kg/m2.
Obezitatea creste riscul de diverse afectiuni, in special boli de inima, diabet de tip 2, apnee obstructiva de somn, anumite tipuri de cancer, osteoartrita si astm. In cele mai multe cazuri, obezitatea este provocata de o combinatie dintre un consum excesiv de calorii, lipsa activitatii fizice si o predispozitie genetica, desi, in anumite situatii, cauzele principale sunt afectiunile endocrine, medicatia sau afectiunile psihice. Exista putine dovezi ce sustin punctul de vedere conform caruia anumite persoane obeze mananca putin, insa se ingrasa din cauza metabolismului lent; in medie, persoanele obeze consuma mai multa energie decat cele slabe, data fiind energia necesara pentru a sustine o greutate crescuta.
In ultimii ani au aparut si alte tulburari de alimentatie, si anume: binge-eating, ortorexia si bigorexia.
Binge-eating (mancatul compulsiv)
Nu orice criza de bulimie inseamna prezenta unei bulimii nervoase. Exista persoane care au crize de bulimie (in engleza „binge-eating”) dar care nu apeleaza la metode compensatorii. Acestea se incadreaza in diagnosticul de „binge-eating disorder”, a carui traducere in limba romana nu este larg folosita, dar ar putea fi “boala crizelor de bulimie” sau, simplu, “bulimie” (dar nu bulimie nervoasa). Aceasta tulburare se caracterizeaza prin:
episoade recurente de supraalimentare compulsiva, neurmata de voma
comportament necontrolat in privinta alimentarii
sentimente de rusine si de vinovatie
oboseala
dureri articulare
afectiuni ale vezicii biliare
Starea de sanatate este influentata prin:
cresterea presiunii sangelui
cresterea nivelului de colesterol
boli cardiovasculare
diabet de tip 2
afectiuni ale vezicii biliare
Ortorexia
Ortorexia este o altfel de tulburare de alimentatie, caracterizata prin dependenta de a consuma alimente sanatoase. Alimentatia sanatoasa este una dintre laturile care contureaza stilul de viata sanatos, asupra careia tot mai multe persoane se concentreaza. Totusi, pentru unele persoane gandul la o alimentatie sanatoasa se poate transforma intr-o obsesie; astfel, persoanele care sunt preocupate excesiv de calitatea alimentelor consumate pot suferi de o tulburare de alimentatie cunoscuta sub numele de ortorexie nervoasa.
Persoanele bolnave sunt atat de obsedate de consumarea alimentelor bio, organice incat acest aspect le influenteaza viata. De exemplu, acestia isi pot crea sisteme proprii cu valorile nutritive ale alimentelor la care se vor raporta in timp ce se vor hrani. In majoritatea cazurilor, pacientii aleg o dieta restrictiva, in urma careia vor ajunge subponderali. Spre deosebire de pacientii care sufera de anorexie nervoasa (tulburarea de alimentatie potrivit careia o persoana isi doreste fara incetare sa slabeasca), pacientii cu ortorexie incearca sa gaseasca o varianta de nutritie optima si sanatoasa prin dieta lor.
Ortorexia nervoasa este caracterizata prin limitarea alimentatiei doar la produse pure, organice, sanatoase. De regula, ortorexicii cheltuiesc sume impresionante pentru achizitionarea alimentelor sanatoase si, deseori, isi planifica meniurile cu o zi in avans. Pe masura ce tulburarea progreseaza lista cu alimente permise este tot mai mica; din acest motiv, mancatul in oras devine o problema de amploare. Pacientii cu aceasta tulburare se simt izolati, pot suferi de depresie sau tulburare obsesiv-compulsiva, iar dieta lor ii impiedica sa participe la multe dintre activitatile sociale. O alta caracteristica a acestora este perfectionismul, iar regulile privind alimentatia sanatoasa sunt interiorizate si chiar transformate in valori personale. Desi ortorexia nervoasa nu este oficial recunoscuta, deseori, pacientii beneficiaza de tratament psihologic.
Bigorexia
Bigorexia este o tulburarea care se caracterizeaza prin obsesia de a avea un anumit tip de corp, obsesia de a face mult sport.
Afecteaza in special barbatii si se refera la obsesia pentru muschi dezvoltati. Este provocata de perceptia gresita asupra propriului corp si persoana afectata incearca din rasputeri sa schimbe aceasta situatie prin comportamentul alimentar dar si prin exercitiile fizice practicate chiar in exces. Aceasta preocupare cauzeaza persoanei dificultati majore in viata de zi cu zi, afectand viata de familie, sociala, profesionala, fiind adesea irascibili si prost dispusi. Aceste persoane evita situatiile care presupun expunerea corpului.
Interventia psihoterapeutica
Sedintele de psihoterapie scot in evidenta scopurile inconstiente din spatele comportamentului compulsiv, prin analiza propriei relatii cu sine si cu ceilalti.
Scopul terapiei este:
cresterea stimei de sine
imbunatatirea sentimentului de apartenenta
pozitionarea pe propriul loc in viata