Terapia de familie se adreseaza tuturor membrilor care compun familia respectiva: partenerii de cuplu, copii acestora si, eventual, chiar si altor membrii ai familiei extinse. Fiecare membru al familiei este vazut prin relatia lui cu ceilalti deoarece oamenii fac parte dintr-un sistem relational si se influenteaza reciproc. Terapia familiala lucreaza cu toate problemele care afecteaza un om, precum si cu sistemul din care acesta face parte. De aceea, tehnicile terapiei familiale includ focalizarea asupra familiei, si nu asupra „persoanei problema”. In consecinta, familia devine pacientul, si nu membrul individual al familiei care a fost identificat ca „persoana problema”. Unul dintre scopurile majore ale terapeutului familial este acela de a determina care este rolul in mentinerea un echilibru static, oricat de patologic ar fi acesta, pe care il indeplineste „persoana problema” indentificata in sistemul familial respectiv.
Dificultatile din viata familiei pentru care se adreseaza unui psiholog sunt:
Comunicarea deficitara intre membrii familiei
Neintelegeri intre parinti si copii
Separari ale parintilor, divort
Perioade de criza: boala grava a unui membru al familiei, dependenta de substante
Orice alte dificultati care afecteaza mai multi membrii ai familiei
Consiliere parentala
Prin intermediul consilierii parentale o persoana isi poate imbunatatii calitatile de parinte. Obligatia de baza a unui parinte este de a oferi copiilor siguranta si dezvoltare sociala. Este datoria parintelui de a-l ajuta pe copil sa se simta in siguranta din punct de vedere emotional, intelectual si fizic in societate.
De aceea, parintii si viitorii parinti ar fi bine sa constientizeze importanta relatiei cu copilul sau si sa ii inteleaga nevoile pe masura ce acesta creste. Exista insa situatii care par uneori greu de depasit si care nasc o multime de intrebari – situatii in care parintii ar avea nevoie de indrumare in a descifra reactiile copiilor pentru a sti cum sa procedeze. Iata cateva dintre problemele specifice copiilor: tulburari alimentare, ticuri, enurezis, mutism electiv, tulburari de comportament, tulburari de adaptare, insingurarea, tristetea, timiditatea, furia, esecul scolar, sentimentul pierderii, anxietatea, fobiile, conflictele, refuzul scolar, agresivitatea. Toate acestea pot fi discutate impreuna in cadrul consilierii parentale.